„De ce crezi că Baltimore a avut atât de mult succes ca port?” întreabă Burt Kummerow, președintele Maryland Historical Society. Locația sa de-a lungul golfului Chesapeake? Clima sa moderată? „Nu”, spune Kummerow. „A fost din cauza nemuritoarei mașini de noroi”.
Nu-i asa?
Ah, aparatul nemuritor de noroi. La fel ca multe porturi de pe Coasta de Est, Baltimore a avut - și încă mai are - probleme majore cu construcția de nămol. Norocos pentru noi, am avut un avantaj cheie: draga a fost inventată chiar aici.
Comercianții de făină John și Andrew Ellicott, ale căror nave necesitau porturi adânci pentru a-și transporta marfa, sunt în general creditați că au fost primii care au folosit o dragă brută pentru a săpa portul, începând cu 1783. (Și, de fapt, Ellicott Dredges din Baltimore încă produce echipamente astăzi.) Dar căpitanul Stephen Colver și un design pe care le-a brevetat în 1798 au îmbunătățit cu adevărat portul. Potrivit lui Kummerow, draga lui Colver, practic o barjă plutitoare cu o „lingură” alimentată de cai sau bărbați care învârteau un șirag, ar putea transporta până la 25 de metri cubi de noroi în fiecare lingură. Colver a fost plătit cu 1 cent pentru fiecare picior cub de murdărie pe care echipa sa l-a strâns, câștigând căpitanului un venit fin de peste 5,800 de dolari pe an.
Pentru muncitorii săi, a fost o treabă urâtă prin orice măsură: „Cine ar putea suporta mirosurile de noroi aruncate pe vreme caldă pe debarcaderuri?” a opinat un redactor de ziar. În timpul iernii, Colver a furnizat lucrătorilor săi cantități abundente de băuturi alcoolice pentru a-i menține muncitori și calzi.
Până în 1806, în încercarea de a economisi bani, orașul a cumpărat Colver și a instalat un „superintendent al mașinii de noroi” pentru a supraveghea lucrările. Efortul a economisit contribuabililor 3,141 dolari pe an și portul, prin intermediul „mașinilor de noroi” din ce în ce mai avansate, a menținut portul navigabil - și de succes - de atunci.
Sursa: Baltimorestyle.com